Tacerea lui Elyon

Tacerea lui Elyon
M-a fascinat
Cand plangeam
Ca Iov
Uitat de Elyon
Atunci, chiar atunci
Prietenii au intrat in curte
In curtea amintirilor mele
Sa ma mangaie
Cu spini si palamida
Inscaunati in piele
In pielea azvarlita peste oasele uscate
Uscate de saracie
Si de multa asteptare
Peste oasele imbatranite de pacat,
De pacatul de a ma fi nascut
De pacatul de a nu mai muri
De cate ori va trebui sa joc rolul tau, Ioave?
De cate ori, Doamne?
Dar tu…
Tu taci
Si tacerea ta ma imbata
Dar nu de ura
Ci de iubire
De iubirea de a te regasi
In tacere
Cat as da sa tac si eu acum!
Iar tu sa-mi vorbesti, Elyoane
Fara cuvinte
Ca in ajun de logodna
Cand stelele cad
Rascolind simtiri si ganduri nesabuite
Si rusinat de a mea intrebare sa cad si eu
In bratele tale, Elyoane.