Sabatul Sabatelor

Stiu din legea lui Moise
Ca Sambata nu se lucreaza
Ca Sabat inseamna a inceta orice activitate
Sambata – Sabat
E nelucrarea zidirii
Cand
Ziditorul tine lumea
Numai prin a lui lucrare
Dar imagineaza-ti
Cititorule
Un Sabat intru cele de sus
Sabatul Sabatelor
Sambata sambetelor
Cand
Ziditorul nu lucreaza
Ci isi plange fiul
Cand
Zidirea se destrama
Ca o carpa lepadata
In ghiarele Seolului
Cand
Bar enos
Fiul omului
Fiul lui Elyon
E in Seol
Cand
In mormant
E doar un trup
Cu 39 de rani
Inca sangerand
Atunci
E sambata
Sambata sambetelor
Si e Sabat
Sabatul sabatelor
Cand
Nimeni
Absolut nimeni
Nu lucreaza
Doar cineva
Acolo jos
In inima pamantului
Isi smulge parul
Parul negru
Lins si lung
Cazut pe spate
E oglinda marelui El
Puternicul Azazel
In tronul lui de arama
Numai el
Tese planuri
Cand
Sus, afara
Pe scoarta
Totul e amortit
Proniatorul
Nu-si mai da pronia
E sfarsit de saptamana, de veac, si de lume
Cand
Paznicii lui Azazel
Sunt cuprinsi de groaza
Se aud soapte
La intrare
In poarta
Poarta ruginata
A Seolului vechi de zile
Se aud clopote
La Cernica
Toaca ploua marunt
La Agapia
Troparul salta
La Prislop
Jos in Seol
Lanturi cad
Obezi zanganesc
Paznicii se razvratesc
Sub ochiul rosu al razvratitorului
E sabatul sabatelor
Si sambata sambetelor
Jos in Seol
Toti asculta stirile
La difuzorul prafuit de pe perete:
“Ceasul de la universitate s-a oprit la 3pm
Avionul de la Frankfurt a ramas agatat de un nor
Tramvaiul din Ferentari a intepenit pe linie”
Toate stau pe loc
De sabatul sabatelor
De sambata sambetelor
Nu se mai moare
Nu se mai naste
Nu se mai plange
Nu se mai rade
Nu se mai iubeste
De sabatul sabatelor
Doar ghioceii
Dorm dulce sub omat
Cand
Bar enos
Fiul omului
Se trezeste la viata
Dincolo
De sambata sambetelor
Si de sabatul sabatelor