Invingatorul invins

Cu Rembrandt
M-am impretenit
Demult
In anii betegi de liceu
Prin Rembrandt
Si Cina de la Emaus
L-am intalnit pe Crist
In Joia Mare
In noaptea prinderii
Printre maslinii
Rapusi de somn
Sub cateva stele
Adormite
Gata sa cada
Peste Mirautii
Cetatii de Scaun
La Denia Mare
Cu douasprezece evangelii
Si Stefan cel Sfant
La cina de taina
Tanjind dupa
Briza invierii
Si perdeaua de matase alba
Frematand primavaratec
Dupa usile imparatesti
Lasand sa se intrevada
Masa
Cu anaphora
Cazand agale
In cosuri de nuiele
Cu oua vopsite
Atipite
Cu ingerul strigand
Din strana
“Fecioara
Bucura-te
Intru invierea fiului tau”
Cu a doua inviere
Duminica
Dupa-amiaza
Singur
Plimbandu-ma
Prin Cetatea de Scaun
Prin Mirautii
Copilariei
Ramasi pustii
Doar cu un soare astenic
Bolborosind ceva
Deasupra pietii
Lui De Chirico
Cu umbra
Straniei femei
Tintuita pe caldaram
De soarele amiezii
In fata catedralei
Inauntru careia
Tocmai se juca
‘Cina de la Emaus’
De o trupa de studenti
Actori in devenire
Crist
Cu fata obosita
Cu ochi blanzi
Inmuiati in lacrimi
Vorbea soptit
Cu Luca si Cleopa
La cina dincolo de taina
Pierdut in a lui inviere
La taina dincoace de cina
Sedea
Invingatorul
Invins
De a lui smerenie
Inviatul
Coplesit
De a lui durere
Sedea
Ebed Yahweh
Servul Celui Care Este
Cu maini ca de copil
Tinand painea vietii
Cu parul incalcit
Ca dupa o batalie
Cu o aureola ieftina
De bazar
Scanteind lenesa
In racoarea catedralei
Cu trupul crispat
Parca asteptand
Ceva
Ar fi vrut sa dispara
Dupa cuvantul evangeliei
Inainte de daruri
Dar ceva il oprea
Nu era regizorul
Nu erau spectatorii
Nu era epitropul catedralei
Ci era ceva
Din suferinta mea si a ta
Invingatorul
Invins
De ale noastre dureri
Inviatul
Coplesit
De ale nostre caderi
A ramas la cina de la Emaus
In batrana catedrala
Poate si acum e acolo
Daca nu l-o fi chemat
Regizorul
Din foisorul de sus