Cui?

pentru Flora

Cui sa-i insirui margelele de tristete?
Cui sa-i talmacesc graiurile vamilor din vazduh?
Cui sa-i daruiesc clipe udate in roua diminetii de azi si de maine?
Cui sa-i plang pe umarul betegit de atata drum spre Golgota?
Cui sa-i ingadui caderi ce nu se mai sfarsesc in haul inghetat al vietii?
Cui sa-i ofer o floare ofilita de demonul de la miazazi?
Cui sa-i marturisesc a mea inaltatoare neputinta?
Cui sa-i aduc apa vie in palmele cu rani deschise?
Cui sa-i cant in tacerea glasului intepenit in mlastina urii?
Cui sa-i mangai harpa zamislitoare de pelin?
Cui sa-i cantaresc soapte dupa soapte in gradina Edenului?
Cui sa-i binecuvantez ziua dincolo de Sabbat?
Cui sa-i descant de spaima in ajunul neasteptatei regasiri?
Cui sa-i alin pustiul galagios din inima de arama?
Cu sa-i fiu un trubadur odihnit de drum, de petreceri si de vin?
Cui sa-i caut in deochi pentru un crai si o craiasa?
Cui sa-i blestem zilele mistuite in betege despartiri?
Cui sa-i re-citesc din 1 Corinteni 13 la ceasul inserarii de obste?
Cui sa-i cer mila cand a crucii aleasa povara n-o mai pot purta?
Cui sa-i imbat sufletul si trupul de patima inabusita in cenusa uitarii?
Cui sa-i strig de pe varful Taborului “Prefa-te in lumina”?
Cui sa-i multumesc pentru acel “Iata sunt lumina!”
Cui sa-i marturisesc a mea singuratate de zile mari?
Cui decat numai tie, petala de argint?!